Same world different eyes..

Eins zwei drei polizei

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Thu, 26 Feb 2009 15:20:00 +0000

Cam la atât se rezumă cunoştinţele mele de germană. Am fost deci curios să văd cum mi se va descoperi o ţară atât de necunoscută mie, o ţară în care toată lumea vorbea, dar cuvintele deveneau doar o înlănţuire de sunete. Bineînţeles că auzisem că germanii sunt reci, distanţi, fără acel temperament vulcanic atât de specific latinilor. Auzisem şi că sunt sunt stricţi, punctuali, profesionişti. Am fost deci surprins să văd cum vânzătorii te servesc cu zâmbetul pe buze, că îţi vorbesc în engleză, că-ţi dau restul până la ultimul cent, şi chiar îţi dau indicaţii atunci când ai nevoie de ele. Doar mai târziu am înţeles că ceea ce îmi arătaseră era partea lor turistică, comercială, şi că nu poţi cunoaşte un popor printr-o fugă de câteva ore, nici măcar într-un oraş atât de mare ca Munchen. Revenind la clipele în care am vizitat şi am incercat să suprind câte ceva din specificul locului, pot spune că m-am simţit cumva mai uşurat că nu ştiam limba. Eram liber să fac ceea ce doream, fără să trebuiască să fiu atent poate mă cheamă cineva, fără să fie necesar să ignor ce se strigă în jurul meu, fără să fiu nevoit să ascult înjurături de cartier... şi totul fără cel mai mic efort din partea mea. E ciudat cum vorbirea, cuvintele, elementele prezentate ca fiind cucerirea de bază a omenirii, pot fi tocmai cele care ne separă unii de ceilalţi. Câteodată folosim cea mai proastă exprimare şi suntem înteleşi greşit, altădată noi suntem cei care nu ne găsim cuvintele şi ne mirăm de ce se supără partenerul de discuţie. Iar de cele mai multe ori, folosim conştient chiar aceste unelte pentru a ne răni între noi... Iar altădată, uităm sau evităm să adresăm un simplu 'ce mai faci' unei persoane pe care n-am văzut-o de o veşnicie, şi pe care cândva îl numeam prieten. Poate ar fi mai uşoară viaţa fără cuvinte. Sau cel puţin, mai sinceră şi mai puţin interpretabilă. Germania deci, fără alte cuvinte....

Jurnal de calatorie: Budapesta (I)

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Fri, 09 May 2008 13:47:00 +0000

Care este primul lucru care va trece prin cap cand auziţi: ”Budapesta”? Eu mă gândesc mereu că este capitala României...ah, pardon, a Ungariei. Ungaria? Adica unguri? bozguri? din ”ăia”? Nu... niciodată nu mi-au plăcut generalismele, aşa că am căscat ochii mari din autocar ca să văd capitala. Auzisem aşa, puţin, că este frumoasă, că merită vizitată, dar nu întelegeam de ce iniţial...vedeam aceleaşi blocuri ca la noi, aceleaşi gri-uri, adevărat - mai puţină mizerie, asta până când am ajuns în centru... Vai mamă! Castele şi lumini, poduri (plural, da?) peste Dunăre unul mai arătos şi mai diferit decât altul, Bastionul Pescarilor, Parlamentul, Palatul Domnesc, Citadela şi câte şi mai câte...toate se arătau ochilor mei si deja degetul îmi juca pe declanşator... Frumoasă Budapesta, civilizaţi oamenii, curat cel puţin în centru, poate reuşesc să arăt câte ceva în pozele următoare...

Următorul popas: Nemţia...

Promised land

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Tue, 22 Apr 2008 18:44:00 +0000

Am fost în ţinutul mult lăudat pe forumurile de foto...în zona Bran-Moeciu, primăvara, conditii nemaipomenite de fotografiere, ar trebui sa am tolba plină de vederi... da da, am avut timp exact 4 ore în 6 zile pentru a captura putin din frumuseţea locurilor... N-a ieşit ce aş fi vrut, dar la cat de căcăcioasă este ziua de azi pentru mine, poate reuşesc să alung măcar un rid de pe faţa ta, cititorule...măcar atât...

Prietenii mei...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Mon, 15 Oct 2007 15:45:00 +0000

Mi-ar plăcea...mi-ar plăcea să pocnesc din deşte şi să-mi strâng aproape toţi prietenii ce i-am avut... din copilărie şi până acum... o dată pe an... Mi-ar plăcea să-i văd laolaltă, în jurul unei mese, ca şi cum timpul nu ne-a despărţit, ca şi cum drumurile nu s-au separat, ca şi cum zâmbetele nu s-au uitat... împreună zic, măcar pentru o oră. Şi, veseli, să sporovăim, să ne aducem aminte, să facem alte lucruri, de care să ne aducem aminte, data viitoare. Ar fi ceva, nu? Locul....locul l-am găsit...

Ganduri de toamna

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 07 Oct 2007 17:16:00 +0000

Mi-a atras atenţia un prieten că s-a cam pus praful pe blogul ăsta. Ştiam că are dreptate. Am mai pus poze dincolo, în proiectul prezentat mai jos, iar serii mai lungi nu am făcut. Şi probabil n-aş fi postat nici azi, dar m-au stârnit nişte cuvinte de pe alt blog...vă dau adresa la sfârşit. Mă uit că a trecut o vară de la ultima postare. O vară în care am am urcat munţi, dar am cunoscut şi adâncimi, în care am chiuit de bucurie, dar am şi oftat plin de tristeţe. A venit deci toamna, şi-am început un alt drum, de fapt acelaşi drum, din nou. E bună toamna, îmi dă de treabă, mă-mbată în culori şi forme, mă ţine ocupat şi-ncep să uit de ce-am chiuit, de ce-am oftat. Deci, înainte zic, spre alte locuri, spre alte lucruri ce vor trece tăcut în pagina cu amintiri. Iar linkul de la care a plecat totul e aici

Photo-a-day project

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 30 Jun 2007 17:15:00 +0000

De câtva timp am început un nou proiect legat de foto. Este modalitatea prin care încerc ca o dată pe zi să pun doar o fotografie, fără cuvinte sau ceva în plus, de preferinţă făcută în ziua respectivă. Ştiu că nu va fi posibil zilnic, dar vă invit să aruncaţi un ochi, cine ştie, poate găsiţi lucruri frumoase. De mult încerc să surprind felul în care natura şi industrialismul se contopesc la 2 paşi de mine. Cu speranţa că o să revin cu un adevărat articol din zonă, cam asta a ieşit.

Trecuturi...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Thu, 07 Jun 2007 19:20:00 +0000

Salut! Salut omu'! Ce mai faci? Bine/asa si asa... Cum o mai duci? E ok/sa-mi bag bip in .... Mai esti cu...? da/nu. La ce facultate/unde mai muncesti? Pai acolo/dincolo... [Pauza] Mai tii minte....? Da, chiar mah, ce nebuni eram... Hai ne mai vedem! Sigur. Pare cunoscut dialogul de mai sus? Sunt cuvintele pe care le-ai spus prietenului tău cel mai bun din liceu/facultate sau cu care băteai mingea în faţa blocului, prieten pe care nu l-ai mai văzut de 10-20-30 de ani. Şi lucrurile pe care ai fi vrut să i le spui din tot sufletul îţi dai seama că de fapt sunt puţine si nu prea mai au conţinut. Cel cu care te înţelegeai doar din priviri se uită ca un străin şi nu te poţi abţine să te gândeşti...'ce s-a schimbat'. Trist oare ce spun? Ar fi, dacă nu ar fi atât de natural totul şi dacă n-ai şti că tu de fapt te întorci de la o bere lângă o pizza cu noul tău cel mai bun prieten. Trecutul e trecut, iar acum contează prezentul. Corect nu?

Sindroame

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Tue, 05 Jun 2007 03:25:00 +0000

Sunt mai iritabil. E normal, e sindromul intorsului acasă după ce am văzut normalitatea la alţii. Mă calcă pe nervi lucruri pe care înainte le ignoram complet şi nu mai am răbdare cu alte lucruri. Aste e bine presupun...văd lucruri care înainte treceau pe lângă mine...

Rapita dinspre granita

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 14 Apr 2007 14:59:00 +0000

Ce poţi face după ce ai primit o veste ce ţi-a distrus unul din vise? Păi...te poţi scula la 5 dimineaţă împreună cu nişte prieteni trăsniţi, îţi pui fundul într-o maşină şi pleci să cauţi frumuseţea unui răsărit reflectată într-un lan de rapiţă...iar dacă mai eşti şi un pic norocos, iţi mai iese în faţă şi o babă (în sensul bun al cuvântului) preocupată de treburile zilnice...şi care încearcă din răsputeri să ignore pe cei 3 nebuni care îi pândesc fiecare mişcare făcând eventual şi cruci cu limba...

Padurea de argint

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Fri, 23 Feb 2007 14:29:00 +0000

Una din lecţiile pe care le înveţi ca pasionat de fotografie este ca niciodată să nu presupui ce vei găsi cand ieşi cu aparatul de gât. Sau de spate. Sau de şold. Mă rog.. Uite că într-o zi de weekend o seamă de oameni de seamă am ieşit la ghiocel pe un munticel, mereu acelaşi dar mereu altul. Vremea a ţinut cu noi şi vârful ne-a întâmpinat cu raze de soare ce scăldau copacii înfloriţi de gheaţă şi chiciură. Tot ce-am putut cu toţii să zicem a fost: oau! OAU!!

Amintiri de departe

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 10 Feb 2007 16:44:00 +0000

Mă întorc spre acasă cufundat în gânduri. Am fost plecat pe alte meleaguri o săptămână si amintirile de acolo nu-mi dau pace. Mai arunc câte o privire plictisită spre cartierul atât de cunoscut şi îmi dau seama că locurile au început să mă calce pe nervi. 'Nu prea e recomandat să te întorci după ce pleci afară' - îmi zic. Parcă fiecare lucru care înainte doar mă deranja niţel acum mi se pune pe creier şi nu mai se mai dă jos. Arunc o privire nervoasă unui individ care mă agasează cu o manea dintr-un telefon. 'Cine puii mei a mai inventat mp3-ul pe mobil?'- o întrebare care mă face să calc într-o pungă de gunoi aruncată de la etaj. Continui meditaţia şi ajung la concluzia ca micul concert de vioară izvorât dintr-un Stradivarius afară m-a făcut mai puţin tolerant cu muzica ce izvorăşte din toate telefoanele. Nu sunt eu dus prea des la muzică clasică, însă în Italia pe care am vizitat-o parcă totul se potrivea la locurile ce mi se descopereau privilor. La fel şi Toamna ascultată pe străduţele din faţa Domului din Milano, cantată la 2 acordeoane care semănau atât de mult cu viori...Doamne ce încântare pentru urechi...acolo parcă te simţi mai bun şi mai înclinat către spiritualitate... Ocolesc graţios ditai grămada de coji de seminţe ce imi ameninţă talpa bocancilor. Ridic privirea să văd cine a muncit atâta la aranjarea artistică pe caldarâm şi o cobor imediat după ce o surprind pe cea din ochii tinerilor cu blană pe glugă care aşteaptă motive să o mai tragă cuiva. Parcă mi-e dor de oraşul unde n-am auzit nici un claxon sau o înjurătură... Oftez, trag fesul pe ochi mai tare, bag mâinile în buzunar şi-mi zic: 'trebuie să plec...'

La cat mai multi ani buni...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Mon, 01 Jan 2007 11:21:00 +0000

Stă în firea noastră ca la fiecare sfârşit să facem un bilanţ şi apoi să ne uităm în viitor cu speranţa că va fi mai bine. Asta înseamnă că încă mai putem visa, că încă mai avem ceva de îmbunătăţit în noi sau în ceilalţi. Privesc şi eu în urmă şi văd şi încercări dar şi lucruri bune, emoţii dar şi clipe de neuitat petrecute alături de prieteni, un an în care am creat noi vise dar în care am şi pierdut din ele.... Şi sper şi eu ca anul care a început să îmi aducă ceea ce îmi lipseşte în viaţă...lucru care ţi-l doresc şi ţie drag vizitator....

In cautarea Craciunului de vis...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 30 Dec 2006 09:25:00 +0000

După cum ştiti, n-a prea fost zăpadă de Crăciunul lui 2006. Aşa împreuna cu o Gaşcă am pornit în căutarea aceluiaşi colţ de ţară unde niciodată zăpada nu ne-a trădat. Şi spre bucuria mea am găsit-o. Zăpada adică. Însa uitasem să facem comandă de soare. Care nici că şi-a arătat faţa. Adică şi-a arătat, însă eu am clipit chiar atunci şi l-am ratat. Glumesc...a fost soare muuult mai mult, adică vreo 15 minute, perioadă când alergam ca disperatul sa-mi pun bocancii şi să ies la pozat ...bineînţeles în timp ce restul râdeau.... Dar a meritat zic eu. Tu ce zici?

Folclorul - balet

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 24 Sep 2006 11:37:00 +0000

La sfârşitul lui iulie a poposit la mine în oraş ditamai concursul folcloric - şi internaţional pe deasupra. Probabil mulţi aţi strâmbat deja din nas ... folclor? Beah.... Cei care aţi ştiut şi nu v-aţi dus aţi pierdut...vă arăt mai jos ce ;) Eu am ajuns şi n-am regretat. Au fost impresionante dansurile naţionale ale altor ţări, iar câştigătoarea detaşată în ochii publicului a fost Ucraina... De ce Ucraina? Judecaţi şi voi...

Drum in fata...privirea in spate...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Thu, 14 Sep 2006 21:23:00 +0000

Disclamer: contrar aparentelor, acesta nu va fi un post optimist... Am avut cea mai tare vara din cate au trecut pe langa mine. Din 6 saptamani cred ca am stat doar una acasa, zile adunate cap la cap. Sambata noapte n-am mai petrecut-o in patul propriu tot de atunci... Asta e un lucru bun nu? M-am uitat pe sutele de poze facute, poate gasesc printre ele si cateva fotografii ... mare greseala. M-au napadit amintirle. De-abia uitasem, si mi-am adus aminte ce bine e ca sa te scoli in fiecare dimineata stiind ca ziua ce sta inainte va fi diferita intr-un mod placut fata de cea de ieri. In fata zile programate: maine voi merge, voi vizita, voi vedea ce n-am mai vazut. In spate tolba plina care deja geme de amintiri ne-reamintite. A fost frumos. Dar s-a terminat. In fata se strang probleme ce striga ca vor rezolvate. In fata zile identice isi pierd identitatea. Oare ce voi face maine? Ce am facut si azi si ieri...parca nici faptul ca am meseria pe care mi-am dorit-o nu mai e deajuns... Cei din jur nu inteleg. Ei imi spun: cum poti fi trist cand ai fost peste tot? Nici eu nu inteleg prea bine...insa e ceea ce simt...un fel de sindromul de luni dimineata, dar dupa 6 saptamani de concediu... Trag linie si vad ce-am castigat: o puzderie de amintiri, un hobby ce vroia descoperit, si mai ales un prieten. Nu-i rau deloc. Asa ca trag aer in piept si-mi zic: la drum! Cu siguranta maine va fi mai bine...

Rai pangarit

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Wed, 02 Aug 2006 13:23:00 +0000

Am fost la mare. Mint. Am fost CA la mare. Am fost la munte...plin ca la mare. Si nu in super-aglomeratii Bucegi, ci in Retezat. In super-aglomeratul Retezat. Am campat la Bucura. Doua mii si ceva de metri. Aproape n-am avut unde sa pun cortul. N-am crezut ca poate fi asa. Am fugit de aglomeratie si am ajuns in aglomeratie. Recunosc insa, o aglomeratie mai elevata. Chistocuri mai putine pe jos. Galagie mai putina. Insa jmecheri si acolo. Neciopliti din belsug. Pacat. Muntele insa la fel. Frumos. Mandru. Linistitor. Judecati...

Uitarea ca sport..

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Mon, 24 Jul 2006 08:03:00 +0000

Sunt cel mai uituc dintre oameni. Hai nu cel mai uituc, dar pe acolo prin frunte. M-am regasit intr-o pozitie pe care vroiam sa n-o mai stiu: in fata unui examen important. Din ala pe care daca nu-l iei, ti se schimba intreaga traiectorie in viata. Din ala la care in pre-ziua examenului ai morcovul cu tot cu frunze si ai terminat de mult toate rugaciunile pe care le stii... Din ala la care inainte de examen esti vorbaret si incerci cu puterea cuvintelor sa ascunzi frica dn sufletul tau. Din ala la care faci promisiuni ca o sa te pregatesti mai bine data viitoare, numai de data asta vrei sa primesti un ajutor mai mult decat ai merita... Le-am facut pe toate... am facut promisiuni cat lumea de mari... A venit si a trecut examenul... si s-a terminat si cu bine...nu cel mai bine dar atat cat imi dorisem...si doar asta conta.. Si? In 2 zile am sters din creier tot ce nu vroiam sa-mi aduc aminte...tot efortul si toata concentrarea psihica...la revedere! Pana data viitoare...oare o mai tine? Si ca uitarea sa fie totala...m-am relaxat pe langa munticelul de langa mine...

Vorba florilor

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 17 Jun 2006 17:43:00 +0000

Oare am avea de învăţat ceva de la flori? Oare ar avea ceva să ne spună? Oare ne-ar folosi ca după o zi plină de nervi după ce am umblat după bani, după ce am sosit acasă şi ne vărsăm nervii tocmai pe cei pe care ar trebui să-i îmbrăţişăm, să ne aplecăm spatele obosit şi să observăm - măcar şi un moment - limbajul lor tăcut? Oare am observa atunci ce-am greşit? Ce bine ar fi....

Ia butonul care zace...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 11 Jun 2006 14:57:00 +0000

şi....? hihi Am înţeles de ce Viţa de Vie a luat ani la rând premiul MTV pentru cel mai bun live...pentru că merită!

Nici macar Solomon...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sat, 10 Jun 2006 11:47:00 +0000

în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei...(Luca 12:27)

Jocuri de glezne ep. 1

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Mon, 29 May 2006 11:53:00 +0000

Yeap...ce bine-i să fii tânăr şi neliniştit şi să mai ai puterea şi dorinţa de a-ţi urmării pasiunile fără restricţii de timp şi mentalităţi învechite..

Concert folk

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 28 May 2006 14:31:00 +0000

Am profitat de încă o secundă de cultură la mine în oraş şi uite ce a ieşit...

Povestile Dochiei in 2006...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 07 May 2006 14:50:00 +0000

Prima ieşire la munte în 2006...şi a fost Ceahlăul pe care nu-l mai vizitasem. Nu ştiam sigur la ce să ma aştept, ştiam că e mai uşor ca alţi munţi dar nu ştiam cât e de frumos. Ce pot să zic după 4 zile pe Ceahlău? Că e într-adevăr frumos şi uşurel...că i-a fost milă de noi şi nu ne-a "mângâiat" cu ploaie, că am găsit şi aici oameni de munte...am regăsit vraja unei chitări care răsună în noapte..oameni care dau o mână de ajutor fără să ceară ceva în schimb... Mi-a fost greu să mă reîntorc în jmecheriile oraşului cu acordurile sale binecunoscute... Întrucât nu prea am timp de uitat pe fotografii am să pun aici pe măsură ce sunt gata...deci reveniţi ;)

Strutule....

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Sun, 23 Apr 2006 09:14:00 +0000

Da...a venit şi Paştele 2006..şi iar străzile s-au umplut de oameni..care au dispărut în maxim jumătate de oră după ce au luat lumină...frumos...mai ales tineri cuprinşi de magia momentului.. lumânările sclipeau în ochii lor... ... până când veni remarca: "Struţuleee...te întreabă sor'mea...o mai iubeşti?" Este uşor sa mă uit cu ochi critic la ceilalţi...comparativ sunt muuult mai bun nu? Eu chiar simt ceva în inimă.. şi la mine durează mai mult.. am deci dreptul să mă uit uşor superior la cei ce înjură cu lumânarea în mână...yeah right... Adevărul este că Paştele reprezintă un mesaj personal pentru fiecare...şi nu mă pot justifica prin faptele celorlalţi... Mă retrag, nu înainte de a zice şi eu: Hristos a înviat! Fie ca să întelegem realitatea din aceste cuvinte din ce în ce mai mult...fiecare în dreptul lui.

De primavara...

noreply@blogger.com (Sorin Atodiresei) — Thu, 13 Apr 2006 20:06:00 +0000

Primavara a venit şi pentru prima dată în viaţă am fost atent la frumuseţi ale naturii ascunse după ciment şi proprii ochelari...de cal..