Uitarea ca sport..

Sunt cel mai uituc dintre oameni. Hai nu cel mai uituc, dar pe acolo prin frunte. M-am regasit intr-o pozitie pe care vroiam sa n-o mai stiu: in fata unui examen important. Din ala pe care daca nu-l iei, ti se schimba intreaga traiectorie in viata. Din ala la care in pre-ziua examenului ai morcovul cu tot cu frunze si ai terminat de mult toate rugaciunile pe care le stii... Din ala la care inainte de examen esti vorbaret si incerci cu puterea cuvintelor sa ascunzi frica dn sufletul tau. Din ala la care faci promisiuni ca o sa te pregatesti mai bine data viitoare, numai de data asta vrei sa primesti un ajutor mai mult decat ai merita... Le-am facut pe toate... am facut promisiuni cat lumea de mari... A venit si a trecut examenul... si s-a terminat si cu bine...nu cel mai bine dar atat cat imi dorisem...si doar asta conta.. Si? In 2 zile am sters din creier tot ce nu vroiam sa-mi aduc aminte...tot efortul si toata concentrarea psihica...la revedere! Pana data viitoare...oare o mai tine? Si ca uitarea sa fie totala...m-am relaxat pe langa munticelul de langa mine...