Padurea de argint

Una din lecţiile pe care le înveţi ca pasionat de fotografie este ca niciodată să nu presupui ce vei găsi cand ieşi cu aparatul de gât. Sau de spate. Sau de şold. Mă rog.. Uite că într-o zi de weekend o seamă de oameni de seamă am ieşit la ghiocel pe un munticel, mereu acelaşi dar mereu altul. Vremea a ţinut cu noi şi vârful ne-a întâmpinat cu raze de soare ce scăldau copacii înfloriţi de gheaţă şi chiciură. Tot ce-am putut cu toţii să zicem a fost: oau! OAU!!

Amintiri de departe

Mă întorc spre acasă cufundat în gânduri. Am fost plecat pe alte meleaguri o săptămână si amintirile de acolo nu-mi dau pace. Mai arunc câte o privire plictisită spre cartierul atât de cunoscut şi îmi dau seama că locurile au început să mă calce pe nervi. 'Nu prea e recomandat să te întorci după ce pleci afară' - îmi zic. Parcă fiecare lucru care înainte doar mă deranja niţel acum mi se pune pe creier şi nu mai se mai dă jos. Arunc o privire nervoasă unui individ care mă agasează cu o manea dintr-un telefon. 'Cine puii mei a mai inventat mp3-ul pe mobil?'- o întrebare care mă face să calc într-o pungă de gunoi aruncată de la etaj. Continui meditaţia şi ajung la concluzia ca micul concert de vioară izvorât dintr-un Stradivarius afară m-a făcut mai puţin tolerant cu muzica ce izvorăşte din toate telefoanele. Nu sunt eu dus prea des la muzică clasică, însă în Italia pe care am vizitat-o parcă totul se potrivea la locurile ce mi se descopereau privilor. La fel şi Toamna ascultată pe străduţele din faţa Domului din Milano, cantată la 2 acordeoane care semănau atât de mult cu viori...Doamne ce încântare pentru urechi...acolo parcă te simţi mai bun şi mai înclinat către spiritualitate... Ocolesc graţios ditai grămada de coji de seminţe ce imi ameninţă talpa bocancilor. Ridic privirea să văd cine a muncit atâta la aranjarea artistică pe caldarâm şi o cobor imediat după ce o surprind pe cea din ochii tinerilor cu blană pe glugă care aşteaptă motive să o mai tragă cuiva. Parcă mi-e dor de oraşul unde n-am auzit nici un claxon sau o înjurătură... Oftez, trag fesul pe ochi mai tare, bag mâinile în buzunar şi-mi zic: 'trebuie să plec...'