Prietenii mei...

Mi-ar plăcea...mi-ar plăcea să pocnesc din deşte şi să-mi strâng aproape toţi prietenii ce i-am avut... din copilărie şi până acum... o dată pe an... Mi-ar plăcea să-i văd laolaltă, în jurul unei mese, ca şi cum timpul nu ne-a despărţit, ca şi cum drumurile nu s-au separat, ca şi cum zâmbetele nu s-au uitat... împreună zic, măcar pentru o oră. Şi, veseli, să sporovăim, să ne aducem aminte, să facem alte lucruri, de care să ne aducem aminte, data viitoare. Ar fi ceva, nu? Locul....locul l-am găsit...

Ganduri de toamna

Mi-a atras atenţia un prieten că s-a cam pus praful pe blogul ăsta. Ştiam că are dreptate. Am mai pus poze dincolo, în proiectul prezentat mai jos, iar serii mai lungi nu am făcut. Şi probabil n-aş fi postat nici azi, dar m-au stârnit nişte cuvinte de pe alt blog...vă dau adresa la sfârşit. Mă uit că a trecut o vară de la ultima postare. O vară în care am am urcat munţi, dar am cunoscut şi adâncimi, în care am chiuit de bucurie, dar am şi oftat plin de tristeţe. A venit deci toamna, şi-am început un alt drum, de fapt acelaşi drum, din nou. E bună toamna, îmi dă de treabă, mă-mbată în culori şi forme, mă ţine ocupat şi-ncep să uit de ce-am chiuit, de ce-am oftat. Deci, înainte zic, spre alte locuri, spre alte lucruri ce vor trece tăcut în pagina cu amintiri. Iar linkul de la care a plecat totul e aici

Photo-a-day project

De câtva timp am început un nou proiect legat de foto. Este modalitatea prin care încerc ca o dată pe zi să pun doar o fotografie, fără cuvinte sau ceva în plus, de preferinţă făcută în ziua respectivă. Ştiu că nu va fi posibil zilnic, dar vă invit să aruncaţi un ochi, cine ştie, poate găsiţi lucruri frumoase. De mult încerc să surprind felul în care natura şi industrialismul se contopesc la 2 paşi de mine. Cu speranţa că o să revin cu un adevărat articol din zonă, cam asta a ieşit.

Trecuturi...

Salut! Salut omu'! Ce mai faci? Bine/asa si asa... Cum o mai duci? E ok/sa-mi bag bip in .... Mai esti cu...? da/nu. La ce facultate/unde mai muncesti? Pai acolo/dincolo... [Pauza] Mai tii minte....? Da, chiar mah, ce nebuni eram... Hai ne mai vedem! Sigur. Pare cunoscut dialogul de mai sus? Sunt cuvintele pe care le-ai spus prietenului tău cel mai bun din liceu/facultate sau cu care băteai mingea în faţa blocului, prieten pe care nu l-ai mai văzut de 10-20-30 de ani. Şi lucrurile pe care ai fi vrut să i le spui din tot sufletul îţi dai seama că de fapt sunt puţine si nu prea mai au conţinut. Cel cu care te înţelegeai doar din priviri se uită ca un străin şi nu te poţi abţine să te gândeşti...'ce s-a schimbat'. Trist oare ce spun? Ar fi, dacă nu ar fi atât de natural totul şi dacă n-ai şti că tu de fapt te întorci de la o bere lângă o pizza cu noul tău cel mai bun prieten. Trecutul e trecut, iar acum contează prezentul. Corect nu?

Sindroame

Sunt mai iritabil. E normal, e sindromul intorsului acasă după ce am văzut normalitatea la alţii. Mă calcă pe nervi lucruri pe care înainte le ignoram complet şi nu mai am răbdare cu alte lucruri. Aste e bine presupun...văd lucruri care înainte treceau pe lângă mine...

Rapita dinspre granita

Ce poţi face după ce ai primit o veste ce ţi-a distrus unul din vise? Păi...te poţi scula la 5 dimineaţă împreună cu nişte prieteni trăsniţi, îţi pui fundul într-o maşină şi pleci să cauţi frumuseţea unui răsărit reflectată într-un lan de rapiţă...iar dacă mai eşti şi un pic norocos, iţi mai iese în faţă şi o babă (în sensul bun al cuvântului) preocupată de treburile zilnice...şi care încearcă din răsputeri să ignore pe cei 3 nebuni care îi pândesc fiecare mişcare făcând eventual şi cruci cu limba...

Padurea de argint

Una din lecţiile pe care le înveţi ca pasionat de fotografie este ca niciodată să nu presupui ce vei găsi cand ieşi cu aparatul de gât. Sau de spate. Sau de şold. Mă rog.. Uite că într-o zi de weekend o seamă de oameni de seamă am ieşit la ghiocel pe un munticel, mereu acelaşi dar mereu altul. Vremea a ţinut cu noi şi vârful ne-a întâmpinat cu raze de soare ce scăldau copacii înfloriţi de gheaţă şi chiciură. Tot ce-am putut cu toţii să zicem a fost: oau! OAU!!

Amintiri de departe

Mă întorc spre acasă cufundat în gânduri. Am fost plecat pe alte meleaguri o săptămână si amintirile de acolo nu-mi dau pace. Mai arunc câte o privire plictisită spre cartierul atât de cunoscut şi îmi dau seama că locurile au început să mă calce pe nervi. 'Nu prea e recomandat să te întorci după ce pleci afară' - îmi zic. Parcă fiecare lucru care înainte doar mă deranja niţel acum mi se pune pe creier şi nu mai se mai dă jos. Arunc o privire nervoasă unui individ care mă agasează cu o manea dintr-un telefon. 'Cine puii mei a mai inventat mp3-ul pe mobil?'- o întrebare care mă face să calc într-o pungă de gunoi aruncată de la etaj. Continui meditaţia şi ajung la concluzia ca micul concert de vioară izvorât dintr-un Stradivarius afară m-a făcut mai puţin tolerant cu muzica ce izvorăşte din toate telefoanele. Nu sunt eu dus prea des la muzică clasică, însă în Italia pe care am vizitat-o parcă totul se potrivea la locurile ce mi se descopereau privilor. La fel şi Toamna ascultată pe străduţele din faţa Domului din Milano, cantată la 2 acordeoane care semănau atât de mult cu viori...Doamne ce încântare pentru urechi...acolo parcă te simţi mai bun şi mai înclinat către spiritualitate... Ocolesc graţios ditai grămada de coji de seminţe ce imi ameninţă talpa bocancilor. Ridic privirea să văd cine a muncit atâta la aranjarea artistică pe caldarâm şi o cobor imediat după ce o surprind pe cea din ochii tinerilor cu blană pe glugă care aşteaptă motive să o mai tragă cuiva. Parcă mi-e dor de oraşul unde n-am auzit nici un claxon sau o înjurătură... Oftez, trag fesul pe ochi mai tare, bag mâinile în buzunar şi-mi zic: 'trebuie să plec...'

La cat mai multi ani buni...

Stă în firea noastră ca la fiecare sfârşit să facem un bilanţ şi apoi să ne uităm în viitor cu speranţa că va fi mai bine. Asta înseamnă că încă mai putem visa, că încă mai avem ceva de îmbunătăţit în noi sau în ceilalţi. Privesc şi eu în urmă şi văd şi încercări dar şi lucruri bune, emoţii dar şi clipe de neuitat petrecute alături de prieteni, un an în care am creat noi vise dar în care am şi pierdut din ele.... Şi sper şi eu ca anul care a început să îmi aducă ceea ce îmi lipseşte în viaţă...lucru care ţi-l doresc şi ţie drag vizitator....