Prietenii mei...

Mi-ar plăcea...mi-ar plăcea să pocnesc din deşte şi să-mi strâng aproape toţi prietenii ce i-am avut... din copilărie şi până acum... o dată pe an... Mi-ar plăcea să-i văd laolaltă, în jurul unei mese, ca şi cum timpul nu ne-a despărţit, ca şi cum drumurile nu s-au separat, ca şi cum zâmbetele nu s-au uitat... împreună zic, măcar pentru o oră. Şi, veseli, să sporovăim, să ne aducem aminte, să facem alte lucruri, de care să ne aducem aminte, data viitoare. Ar fi ceva, nu? Locul....locul l-am găsit...

Ganduri de toamna

Mi-a atras atenţia un prieten că s-a cam pus praful pe blogul ăsta. Ştiam că are dreptate. Am mai pus poze dincolo, în proiectul prezentat mai jos, iar serii mai lungi nu am făcut. Şi probabil n-aş fi postat nici azi, dar m-au stârnit nişte cuvinte de pe alt blog...vă dau adresa la sfârşit. Mă uit că a trecut o vară de la ultima postare. O vară în care am am urcat munţi, dar am cunoscut şi adâncimi, în care am chiuit de bucurie, dar am şi oftat plin de tristeţe. A venit deci toamna, şi-am început un alt drum, de fapt acelaşi drum, din nou. E bună toamna, îmi dă de treabă, mă-mbată în culori şi forme, mă ţine ocupat şi-ncep să uit de ce-am chiuit, de ce-am oftat. Deci, înainte zic, spre alte locuri, spre alte lucruri ce vor trece tăcut în pagina cu amintiri. Iar linkul de la care a plecat totul e aici