Uitarea ca sport..

Sunt cel mai uituc dintre oameni. Hai nu cel mai uituc, dar pe acolo prin frunte. M-am regasit intr-o pozitie pe care vroiam sa n-o mai stiu: in fata unui examen important. Din ala pe care daca nu-l iei, ti se schimba intreaga traiectorie in viata. Din ala la care in pre-ziua examenului ai morcovul cu tot cu frunze si ai terminat de mult toate rugaciunile pe care le stii... Din ala la care inainte de examen esti vorbaret si incerci cu puterea cuvintelor sa ascunzi frica dn sufletul tau. Din ala la care faci promisiuni ca o sa te pregatesti mai bine data viitoare, numai de data asta vrei sa primesti un ajutor mai mult decat ai merita... Le-am facut pe toate... am facut promisiuni cat lumea de mari... A venit si a trecut examenul... si s-a terminat si cu bine...nu cel mai bine dar atat cat imi dorisem...si doar asta conta.. Si? In 2 zile am sters din creier tot ce nu vroiam sa-mi aduc aminte...tot efortul si toata concentrarea psihica...la revedere! Pana data viitoare...oare o mai tine? Si ca uitarea sa fie totala...m-am relaxat pe langa munticelul de langa mine...

Vorba florilor

Oare am avea de învăţat ceva de la flori? Oare ar avea ceva să ne spună? Oare ne-ar folosi ca după o zi plină de nervi după ce am umblat după bani, după ce am sosit acasă şi ne vărsăm nervii tocmai pe cei pe care ar trebui să-i îmbrăţişăm, să ne aplecăm spatele obosit şi să observăm - măcar şi un moment - limbajul lor tăcut? Oare am observa atunci ce-am greşit? Ce bine ar fi....

Ia butonul care zace...

şi....? hihi Am înţeles de ce Viţa de Vie a luat ani la rând premiul MTV pentru cel mai bun live...pentru că merită!

Nici macar Solomon...

în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei...(Luca 12:27)

Jocuri de glezne ep. 1

Yeap...ce bine-i să fii tânăr şi neliniştit şi să mai ai puterea şi dorinţa de a-ţi urmării pasiunile fără restricţii de timp şi mentalităţi învechite..

Concert folk

Am profitat de încă o secundă de cultură la mine în oraş şi uite ce a ieşit...

Povestile Dochiei in 2006...

Prima ieşire la munte în 2006...şi a fost Ceahlăul pe care nu-l mai vizitasem. Nu ştiam sigur la ce să ma aştept, ştiam că e mai uşor ca alţi munţi dar nu ştiam cât e de frumos. Ce pot să zic după 4 zile pe Ceahlău? Că e într-adevăr frumos şi uşurel...că i-a fost milă de noi şi nu ne-a "mângâiat" cu ploaie, că am găsit şi aici oameni de munte...am regăsit vraja unei chitări care răsună în noapte..oameni care dau o mână de ajutor fără să ceară ceva în schimb... Mi-a fost greu să mă reîntorc în jmecheriile oraşului cu acordurile sale binecunoscute... Întrucât nu prea am timp de uitat pe fotografii am să pun aici pe măsură ce sunt gata...deci reveniţi ;)