Trecuturi...

Salut! Salut omu'! Ce mai faci? Bine/asa si asa... Cum o mai duci? E ok/sa-mi bag bip in .... Mai esti cu...? da/nu. La ce facultate/unde mai muncesti? Pai acolo/dincolo... [Pauza] Mai tii minte....? Da, chiar mah, ce nebuni eram... Hai ne mai vedem! Sigur. Pare cunoscut dialogul de mai sus? Sunt cuvintele pe care le-ai spus prietenului tău cel mai bun din liceu/facultate sau cu care băteai mingea în faţa blocului, prieten pe care nu l-ai mai văzut de 10-20-30 de ani. Şi lucrurile pe care ai fi vrut să i le spui din tot sufletul îţi dai seama că de fapt sunt puţine si nu prea mai au conţinut. Cel cu care te înţelegeai doar din priviri se uită ca un străin şi nu te poţi abţine să te gândeşti...'ce s-a schimbat'. Trist oare ce spun? Ar fi, dacă nu ar fi atât de natural totul şi dacă n-ai şti că tu de fapt te întorci de la o bere lângă o pizza cu noul tău cel mai bun prieten. Trecutul e trecut, iar acum contează prezentul. Corect nu?