Jocuri de glezne ep. 1

Yeap...ce bine-i să fii tânăr şi neliniştit şi să mai ai puterea şi dorinţa de a-ţi urmării pasiunile fără restricţii de timp şi mentalităţi învechite..

Concert folk

Am profitat de încă o secundă de cultură la mine în oraş şi uite ce a ieşit...

Povestile Dochiei in 2006...

Prima ieşire la munte în 2006...şi a fost Ceahlăul pe care nu-l mai vizitasem. Nu ştiam sigur la ce să ma aştept, ştiam că e mai uşor ca alţi munţi dar nu ştiam cât e de frumos. Ce pot să zic după 4 zile pe Ceahlău? Că e într-adevăr frumos şi uşurel...că i-a fost milă de noi şi nu ne-a "mângâiat" cu ploaie, că am găsit şi aici oameni de munte...am regăsit vraja unei chitări care răsună în noapte..oameni care dau o mână de ajutor fără să ceară ceva în schimb... Mi-a fost greu să mă reîntorc în jmecheriile oraşului cu acordurile sale binecunoscute... Întrucât nu prea am timp de uitat pe fotografii am să pun aici pe măsură ce sunt gata...deci reveniţi ;)

Strutule....

Da...a venit şi Paştele 2006..şi iar străzile s-au umplut de oameni..care au dispărut în maxim jumătate de oră după ce au luat lumină...frumos...mai ales tineri cuprinşi de magia momentului.. lumânările sclipeau în ochii lor... ... până când veni remarca: "Struţuleee...te întreabă sor'mea...o mai iubeşti?" Este uşor sa mă uit cu ochi critic la ceilalţi...comparativ sunt muuult mai bun nu? Eu chiar simt ceva în inimă.. şi la mine durează mai mult.. am deci dreptul să mă uit uşor superior la cei ce înjură cu lumânarea în mână...yeah right... Adevărul este că Paştele reprezintă un mesaj personal pentru fiecare...şi nu mă pot justifica prin faptele celorlalţi... Mă retrag, nu înainte de a zice şi eu: Hristos a înviat! Fie ca să întelegem realitatea din aceste cuvinte din ce în ce mai mult...fiecare în dreptul lui.

De primavara...

Primavara a venit şi pentru prima dată în viaţă am fost atent la frumuseţi ale naturii ascunse după ciment şi proprii ochelari...de cal..

Clipa de culturalizare

Dupa multa vreme am ajuns din nou la teatru. Noroc cu prietenii. Si n-am regretat deloc. Au fost clipe dintre cele mai placute. O piesa buna, o comedie: Moartea lui Eskrokov. Am facut si poze. Au iesit...dezastru. Asa ca am revenit. Si pentru piesa, si pentru fotografii. A doua oara am fost pe pozitii. Stiam cum se misca actorii pe scena. Stiam momentele cheie. Stiam problemele cu lumina prea concentrata. Dar eu m-am concentrat mai tare. Si ne-auzit dintr-un colt le-am executat. Fotografiile. Pe muţeşte. Adica fara blitz. Am zis că de data asta o sa fie extraordinare. Asta până când o mână neprietenoasă m-a bătut pe umăr şi o voce identică mi-a comunicat că n-am voie să filmez. Eu am zis că fac poze. Ea mi-a zis ca nici poze n-am voie să fac. Pe lângă mine se filma cu telefonul şi se făceau poze cu blitz. Dar m-am conformat. Nu era momentul de intrat în dispute. Chiar nu era. Aşa că vă ofer imagini din jumătate de piesă. Sau un sfert. Oricum o bucăţică. Sper să vă placă. PS spre ruşinea mea nu ştiu cum îl cheamă decât pe actorul din rolul principal. Cristian Gheorge.

De prin iarna adunate

O gramadă de poze şi puţine fotografii...primavară unde eşti? M-am săturat de vânat subiecte printre alburi si gri-uri si maroane...