Prietenii mei...

Mi-ar plăcea...mi-ar plăcea să pocnesc din deşte şi să-mi strâng aproape toţi prietenii ce i-am avut... din copilărie şi până acum... o dată pe an... Mi-ar plăcea să-i văd laolaltă, în jurul unei mese, ca şi cum timpul nu ne-a despărţit, ca şi cum drumurile nu s-au separat, ca şi cum zâmbetele nu s-au uitat... împreună zic, măcar pentru o oră. Şi, veseli, să sporovăim, să ne aducem aminte, să facem alte lucruri, de care să ne aducem aminte, data viitoare. Ar fi ceva, nu? Locul....locul l-am găsit...

Ganduri de toamna

Mi-a atras atenţia un prieten că s-a cam pus praful pe blogul ăsta. Ştiam că are dreptate. Am mai pus poze dincolo, în proiectul prezentat mai jos, iar serii mai lungi nu am făcut. Şi probabil n-aş fi postat nici azi, dar m-au stârnit nişte cuvinte de pe alt blog...vă dau adresa la sfârşit. Mă uit că a trecut o vară de la ultima postare. O vară în care am am urcat munţi, dar am cunoscut şi adâncimi, în care am chiuit de bucurie, dar am şi oftat plin de tristeţe. A venit deci toamna, şi-am început un alt drum, de fapt acelaşi drum, din nou. E bună toamna, îmi dă de treabă, mă-mbată în culori şi forme, mă ţine ocupat şi-ncep să uit de ce-am chiuit, de ce-am oftat. Deci, înainte zic, spre alte locuri, spre alte lucruri ce vor trece tăcut în pagina cu amintiri. Iar linkul de la care a plecat totul e aici

Photo-a-day project

De câtva timp am început un nou proiect legat de foto. Este modalitatea prin care încerc ca o dată pe zi să pun doar o fotografie, fără cuvinte sau ceva în plus, de preferinţă făcută în ziua respectivă. Ştiu că nu va fi posibil zilnic, dar vă invit să aruncaţi un ochi, cine ştie, poate găsiţi lucruri frumoase. De mult încerc să surprind felul în care natura şi industrialismul se contopesc la 2 paşi de mine. Cu speranţa că o să revin cu un adevărat articol din zonă, cam asta a ieşit.

Trecuturi...

Salut! Salut omu'! Ce mai faci? Bine/asa si asa... Cum o mai duci? E ok/sa-mi bag bip in .... Mai esti cu...? da/nu. La ce facultate/unde mai muncesti? Pai acolo/dincolo... [Pauza] Mai tii minte....? Da, chiar mah, ce nebuni eram... Hai ne mai vedem! Sigur. Pare cunoscut dialogul de mai sus? Sunt cuvintele pe care le-ai spus prietenului tău cel mai bun din liceu/facultate sau cu care băteai mingea în faţa blocului, prieten pe care nu l-ai mai văzut de 10-20-30 de ani. Şi lucrurile pe care ai fi vrut să i le spui din tot sufletul îţi dai seama că de fapt sunt puţine si nu prea mai au conţinut. Cel cu care te înţelegeai doar din priviri se uită ca un străin şi nu te poţi abţine să te gândeşti...'ce s-a schimbat'. Trist oare ce spun? Ar fi, dacă nu ar fi atât de natural totul şi dacă n-ai şti că tu de fapt te întorci de la o bere lângă o pizza cu noul tău cel mai bun prieten. Trecutul e trecut, iar acum contează prezentul. Corect nu?

Sindroame

Sunt mai iritabil. E normal, e sindromul intorsului acasă după ce am văzut normalitatea la alţii. Mă calcă pe nervi lucruri pe care înainte le ignoram complet şi nu mai am răbdare cu alte lucruri. Aste e bine presupun...văd lucruri care înainte treceau pe lângă mine...

Rapita dinspre granita

Ce poţi face după ce ai primit o veste ce ţi-a distrus unul din vise? Păi...te poţi scula la 5 dimineaţă împreună cu nişte prieteni trăsniţi, îţi pui fundul într-o maşină şi pleci să cauţi frumuseţea unui răsărit reflectată într-un lan de rapiţă...iar dacă mai eşti şi un pic norocos, iţi mai iese în faţă şi o babă (în sensul bun al cuvântului) preocupată de treburile zilnice...şi care încearcă din răsputeri să ignore pe cei 3 nebuni care îi pândesc fiecare mişcare făcând eventual şi cruci cu limba...

Padurea de argint

Una din lecţiile pe care le înveţi ca pasionat de fotografie este ca niciodată să nu presupui ce vei găsi cand ieşi cu aparatul de gât. Sau de spate. Sau de şold. Mă rog.. Uite că într-o zi de weekend o seamă de oameni de seamă am ieşit la ghiocel pe un munticel, mereu acelaşi dar mereu altul. Vremea a ţinut cu noi şi vârful ne-a întâmpinat cu raze de soare ce scăldau copacii înfloriţi de gheaţă şi chiciură. Tot ce-am putut cu toţii să zicem a fost: oau! OAU!!